Sinodiconul Ortodoxiei care este rânduit a se citi în Duminica Ortodoxiei

Datori suntem lui Dumnezeu ca o dată pe an să-I aducem mulţumire în acea zi când am redobândit Biserica lui Dumnezeu, s-au dovedit dogmele adevăratei credinţe şi s-au aruncat hulele răutăţii.Urmând ziselor prooroceşti, învăţăturilor apostolice, şi întemeindu-ne pe cele din Evanghelii, ne adunăm în această zi de prăznuire. Căci Isaia spune că ostroavele vor fi înnoite către Dumnezeu, înţelegând [prin ostroave] bisericile neamurilor, prin biserici nu măreţele lăcaşuri bisericeşti, ci plinătatea celor ce cu credinţă şi evlavie se roagă în ele cu laude şi cântări. Apostolul îndeamnă la acelaşi lucru, când ne porunceşte ca aşa şi noi întru înnoirea vieţii să umblăm, şi - spunând că oricare s-a făcut întru Hristos, făptură nouă este - să ne înnoim. Apoi sunt cuvintele Domnului, care trebuiesc luate profetic: Şi se făceau atunci înnoirile în Ierusalim, şi era iarnă, a spus El. [Prin iarnă se înţelege] fie cea duhovnicească [iarna] potrivit căreia neamul jidovesc ridică vârtejuri de sete de sânge şi turbare împotriva Mântuitorului nostru, fie ceea ce tulbură simţurile trupeşti când se schimbă vremea şi se face ger.Căci era o iarnă cu noi - una îndelungată şi grea, … Citeste mai mult »

Publicat: Martie 16th, 2008 in Scrieri alese.
Comments: none

Adevăratul semn al morţii sufleteşti este îndepărtatea de slujbele bisericeşti. Omul care şi-a pierdut interesul pentru Dumnezeu mai înainte de toate începe să evite mersul la biserică, la început tinde să vină la slujbe mai târziu, iar apoi încetează de tot să mai intre în biserica lui Dumnezeu.

(Cuviosul Varsanufie de la Optina, în Patericul de la Optina, p. 361-362)

Publicat: Februarie 11th, 2008 in Scrieri alese.
Comments: none

E cu putinţă să te rogi şi acasă, dar e cu neputinţă să te rogi ca în biserică. Nu vei fi ascultat când rogi pe Dumnezeu singur aşa cum eşti ascultat când o faci cu fraţii tăi. Căci aici e ceva mai mult: e unitatea în cuget şi în cuvinte şi legătura iubirii şi rugăciunea preoţilor.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre natura lui Dumnezeu cel necuprins, apud Pr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, p. 72.)

Publicat: Februarie 11th, 2008 in Scrieri alese.
Comments: none

TÂLCUIREA EVANGHELIEI
DUMINICII A DOUĂZECI ŞI CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Ev. Luca 10, 25–37 (Pilda Samarineanului milostiv)

Fraţi creştini,

Când citim cărţile dumnezeieştii Scripturi, vedem cum străluceşte într-ânsele curăţia dumnezeiască, prin curatul adevăr al lucrurilor descrise; vedem înţelepciunea dintr-ânsele, şi harul şi puterea lui Dumnezeu, care ne umplu de fericire toată fiinţa noastră sufletească şi toată mintea noastră. Acest lucru se întâmplă şi cu răspunsul pe care am auzit că l-a dat Domnul în Sfânta Evanghelie de astăzi, atunci când înaintea Lui s-a înfăţişat un învăţător al legii, cu gândul de a-L ispiti în cuvânt. Sfânta Evanghelie ne istoriseşte că:

„În vremea aceea, a venit la Iisus un învăţător al Legii, ispitind pe Iisus, şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?”

Învăţătorii Legii erau aceia care tâlcuiau şi învăţau Legea lui Moise. Deci unul dintre aceştia, auzind că Iisus învăţa poporul, a venit la Iisus, nu ca să-L asculte… Citeste mai mult »

Publicat: Noiembrie 11th, 2007 in Scrieri alese.
Comments: none

TÂLCUIREA EVANGHELIEI
DUMINICII A DOUĂZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Ev. Luca 8, 26–39 (Vindecarea demonizatului din ţinutul gherghesenilor)

Fraţi creştini,

După patimile şi învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, puterea diavolilor asupra oamenilor a încetat cu desăvârşire. Dar nu tot astfel era şi mai înainte. Sfânta Scriptură ne înfăţişează multe cazuri de îndrăciţi, adică de oameni chinuiţi de diavoli; iar Sfânta Evanghelie, pe care aţi auzit-o astăzi, ne arată pătimirea unui îndrăcit, pe care Mântuitorul Hristos, cu dragostea Sa cea nesfârşită faţă de oameni, şi cu milostivirea Sa fără de margini, l-a scăpat de suferinţă şi l-a vindecat. Unii zic că îndrăcitul de atunci,… Citeste mai mult »

Publicat: Octombrie 21st, 2007 in Scrieri alese.
Comments: none

TÂLCUIREA EVANGHELIEI
DUMINICII A DOUĂZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Ev. Luca 8, 5–15 (Pilda semănătorului)

Fraţi creştini,
Domnul nostru Iisus Hristos a asemănat, în pilda care s-a citit în Sfânta Evanghelie de astăzi, propovăduirea învăţăturii Sale cu sămânţa pe care o seamănă plugarul. După cum plugarul, deschizând mâna sa, aruncă sămânţa pe pământ, tot aşa şi propovăduitorul Evangheliei, deschizând gura sa, împrăştie învăţătura în urechile ascultătorilor. Sămânţa nu rodeşte, sau rodeşte, după felul pământului în care se seamănă. Dacă sămânţa va cădea pe drum, se va pierde cu totul, iar în pământ pietros îşi va arăta lăstarul, dar după puţin timp se va usca. În pământ spinos, va răsări, dar va fi înăbuşită de spini. Numai în pământul cel bun…
Citeste mai mult »

Publicat: Octombrie 21st, 2007 in Scrieri alese.
Comments: none

Multi, citind cartea Sfantului Grigorie Sinaitul si neavand cercarea lucrarii mintii, gresesc in intelegerea cea dreapta a ei, socotind ca aceasta lucrare a fost proprie numai barbatilor sfinti si fara de patima. De aceea, tinandu-se de obiceiul de acum, adica numai de citirea si cantarea psalmilor, a troparelor si a canoanelor, savarsesc numai rugaciunea cea din afara. ei nu inteleg ca acest fel de rugaciune cantata ne-au dat-o Parintii numai pana la o vreme, pentru neputinta si pruncia mintii noastre. Aceasta, pentru ca deprinzandu-ne prin citire si cantare, sa urcam la treapta lucrarii celei cu mintea, nu sa petrecem pana la sfarsit in aceasta. Caci ce este mai copilaresc lucru decat aceasta? Pentru ca citind si cantand numai cu buzele rugaciunea cea din afara, ramanem la o parere bucuroasa de noi insine, socotind ca facem lucru mare si mangaindu-ne numai cu cat facem, iar prin aceasta hranim pe fariseul dinauntru.

Dar Sfintii Parinti luandu-ne de la aceste neputinte ale prunciei noastre, ca pe niste prunci de la sanul celei ce ne hraneste cu lapte, ne arata treapta coborata a acestei lucrari, asemanand cantarea cu glas, cu graiul paganilor. Citeste mai mult »

Publicat: August 19th, 2007 in Scrieri alese.
Comments: none

1. Răspuns al marelui Bătrin (sau al lui Varsănufie) către Ava Ioan de la Berseba, care-i ceruse să ingădue să vină să vietuiască lingă ei, in minăstirea lor de obste.

l S-a scris in Apostol că “Cel ce a inceput intru voi lucrul cel bun, El insusi il va si duce la capăt pină in ziua Domnului nostru lisus Hristos” (Filip l, 6). Si iarăsi a spus Stăpinul nostru celui ce a venit la El: “De nu se va lepăda cineva de toate cele ce le are si de neamul lui, ba de nu-si va uri chiar si sunetul său, nu poate să fie ucenicul Meu” (Le. 14, 33 si 26). Si e cu putintă lui Dumnezeu să implinească acest cuvint pentru noi. “Că ce este mai bine si mai plăcut decit a locui fratii impreună?” (Ps. 132, 1). Deci mă rog să ajungi la măsura scrisă in Fapte: ,,Citi aveau averi le vindeau si aducind pretul celor vindute il puneau la picioarele Apostolilor” (Fapte 4, 34, 35).

Si eu cunoscind rivna ta, ca fiind după Dumnezeu, am spus iubitului nostru fiu, Serid, care ne-a acoperit pe noi cu Dumnezeu de către oameni (si nădăjduim in Dumnezeu că te va acoperi si pe tine impreună cu noi): “Primeste pe fratele Ioan cu dragoste multă si să nu stai deloc la indoială. Căci incă inainte cu doi ani mi-a descoperit Dumnezeu că va veni aici si multi dintre frati vor veni la noi. Si eu am păzit descoperirea pină ce voi afla ce va face Domnul. Cind deci s-a implinit timpul, am arătat-o si eu vouă”.
Citeste mai mult »

Publicat: August 19th, 2007 in Scrieri alese.
Comments: none

”Lume” nu e numita aici realitatea celor din afara, ci o stare launtrica de alipire patimasa la lucrurile supuse simturilor si la trup. Monahul le foloseste pe acestea intr-o mare libertate si detasare spirituala. De aceea le foloseste in limitele strict necesare vietii pamantesti, ”neavand nimic, desi toate sant in stapanirea lor” (2 Cor. VI, 10). Monahul se leapada de lume numai in sensul ca nu se alipeste ei ca singurei sau ultimei realitati. Dezlipirea aceasta de lume se face pentru Hristos, intrucat monahul stie ca in Hristos are asigurata o viata netrecatoare si infinit mai bogata decat cea pe care i-o poate da lumea. In sensul acesta dezlipirea de lume e dezlipirea intru cunostinta adevarului. Cel ce se dezlipeste de lume pentru Hristos e ca cel ce a aflat margaritarul de mult pret, infinit mai pretios decat toata lumea si decat orice avutie. Dar in Hristos lumea nu e pur si simplu negata, ci regasita in stralucirea ei adevarata, care ii vine din El. Citeste mai mult »

Publicat: August 19th, 2007 in Scrieri alese.
Comments: none

ˇ         Cel ce a dobandit supunerea mintala (inteligibila) si si-a supus trupul duhului nu mai are trebuinta de supunere omeneasca, caci aceasta se supune Cuvantului si legii lui Dumnezeu, ca un supus recunoscator. Dar noi, cei intru care se afla lupta si razboiul impotriva sufletului, trebuie sa ne supunem si sa avem o capetenie de oaste si un carmaci, care sa ne carmuiasca cu stiinta si sa ne inarmeze cat mai bine, ca nu cumva sa fim biruiti de vrajmasii inteligibili si sa fim inghititi de patimi, din neiscusinta (din lipsa de experienta).
Citeste mai mult »

Publicat: August 19th, 2007 in Scrieri alese.
Comments: none