un radio mai ortodox …

Asceza

Pocainta

ˇ        Dumnezeu cunoscand de la inceput rautatea diavolului si faptul ca prin ispita Lui vom cadea in pacate, a dat firii noastre si posibilitatea pocaintei. Diavolul n-are aceasta posibilitate pentru ca rautatea lui are alte proportii si nu se datoreaza vreunei ispite straine, ci inclusiv propriei vointe. In noi pacatul nu s-a nascut exclusiv din vointa noastra si nici nu s-a sters orice posibilitate de bine, deci de regret pentru raul facut. Regretul pentru binele nesocotit nu inseamna si puterea revenirii totale prin noi insine la bine. La aceasta ne ajuta Dumnezeu, dar ajutorul lui Dumnezeu se uneste cu regretul nostru pentru binele parasit, sau cu dorinta lui. Binele nu ni se impune cu sila; ajutorul pentru deplina revenire la bine pentru iesirea din pacat, deci pentru mantuire ne-a venit numai prin Hristos caci unindu-ne cu El ca om, ne unim cu El ca Dumnezeu. (Filocalia XII)

ˇ        Pocainta a carui posibilitate ne-a dat-o Dumnezeu spre a primi ajutorul Fiului Sau cand se va intrupa, este ca o candela. Noi trebuie sa intretinem flacara din ea cu untdelemnul faptelor noastre si numai de vom fi luminati prin lumina candelei ce ne vine din Hristos, izvorul de lumina al tuturor, vom putea intra in Imparatia luminii. Numai de vom fi luminati cunoscand si acceptand pe Hristos ca lumina lumii, ca sens al existentei; prin faptul ca arata pe Dumnezeu ca Tata iubitor, avand un Fiu iubitor, vom avea parte in veci de lumina. Pocainta e candela luminata, care ne lumineaza persoana, pentru ca prin ea ne vedem cum ar trebui sa fim si vedem si legatura noastra cu Dumnezeu si cu semenii. (Filocalia XII)
Citeste mai mult »

Despre tacere

ˇ        Sa ne aratam tacuti si fara stiinta in fata celorlalti caci abia atunci dovedim si dobandim cea mai multa cunostinta caci mintea nerisipindu-se in vorbe multe, distinge cu mai multa claritate tot ce observa si afla.
Citeste mai mult »

Paza mintii, trezvia - raspandirea, imprastierea

ˇ         Pofta din amintire este radacina patimilor, care sunt rudeniile intunericului. Iar sufletul zabovind in amintirea poftei nu se cunoaste pe sine ca este insuflarea lui Dumnezeu. Si asa este dus spre pacat, nesocotind relele de dupa moarte, lipsitul de minte. (Antonie cel Mare)28 Citeste mai mult »

Despre trandavie

ˇ        Toti cei care intra in aceasta frumoasa lupta dura, cu multe piedici si totusi usoara, sa stie ca trebuie sa se arunce oarecum in focul ispitelor si al luptelor cu ei insisi daca voiesc sa primeasca intr-insii focul nematerialnic. Sa se cerceteze fiecare pe sine si apoi sa manance din aceasta paine cu ierburi amare si sa bea din paharul acesta cu lacrimi ca sfarsitul acestei lupte sa nu-i fie propria condamnare. Citeste mai mult »

Despre vorba desarta

ˇ        A-l cerceta pe frate, bine este, dar a flecari este un lucru murdar si aceasta fapta te pune la proba. Cerceteaza-i pe toti dar pazeste-te de vorbarie si zi de pilda ca si in intalnirile Sfintilor Parinti: ”Cum te afli avva? Apoi: ”Spune-ne noua un cuvant al vietii, cum aflam calea lui Dumnezeu? Roaga-te pentru mine ca multe pacate am.” si cele asemenea acestora. La sfarsit faceti o rugaciune si pleaca de la el cu pace. Citeste mai mult »

Despre suferinta si rabdare

ˇ        Marea trebuie sa fie agitata si tulburata ca sa poata arunca la mal pamantul, iarba si toate mortaciunile pe care raurile le-a varsat intr-insa. Sa ne uitam mai bine si vom constata ca, dupa ce a fost framantata de o astfel de furtuna, marea devine foarte linistita. Citeste mai mult »

Spovedania, descoperirea gandurilor, sfatuirea

ˇ         De fapt Iacob, spunandu-le lor ca a cucerit Sichemul cu sabie si arc, arata ca i-a trebuit lupta si osteneala ca sa puna stapanire pe patimi si sa le ascunda in pamantul Sichemului. S-ar parea insa ca este o oarecare contrazicere intre a ascunde zeii in Sichem si a tine un idol in ascunzis. Caci a ascunde zeii in Sichem e lucru de lauda; iar a tine un idol in ascunzis e lucru de ocara. De aceea a pecetluit lucrul din urma cu blestem, zicand: ”Blestemat cel ce tine idol in ascunzis!” Si de fapt nu este acelasi lucru a ascunde ceva in pamant pentru totdeauna si a-l tine in ascunzis. Caci ceea ce a fost ascuns in pamant si nu se mai arata vederii se sterge cu vremea si din amintire. Dar ceea ce e tinut in ascunzis nu e cunoscut de cei din afara, insa e vazut necontenit de cel ce l-a pus acolo. Acesta il arm mereu in amintire ca pe un chip cioplit pe care il poarta in ascuns. Caci tot gandul urat, care ia forma in cugetare, este o sculptura ascunsa. De aceea este rusine a scoate la aratare asemenea ganduri, dar e primejdios si de a tine in ascuns un chip cioplit, precum si mai primejdios este de a cauta formele disparute, cugetarea inclinand cu usurinta spre patima izgonita si implantand in pamant bronzul idolului. Caci deprinderea virtutii este de asa fel ca se cumpaneste cu usurinta si intr-o parte si intr-alta, aplecandu-se, daca nu se poarta de grija, spre cele potrivnice. (Nil Ascetul) 46
Citeste mai mult »

Despre patimi si ispite

ˇ        Iti poruncesc sa nu ma tulburi cu cererea unei convorbiri caci nu fac deosebire intre oameni atat timp cat traiesc!

ˇ        A raspunde raului cu rau, a cauta satisfacerea placerii, da impresia ca intareste fiinta noastra. Pe aceasta se intemeiaza argumentarea paruta rationala a ispitei. Trebuie sa demascam falsitatea acestei argumentari aratand ca ”intarind” prea mult trupul, intarim pentru un timp ceea ce este pieritor slabanogind insa in acelasi timp puterea si libertatea noastra ca subiect. Peste tot cei doi batrani vad mantuirea omului prin a ceea ce este netrecator in fiinta lui. Cel bun este tare si puternic: savarsirea binelui este o intarire reala a existentei; ontologicul deplin implica eticul - Hristos intareste pe om pe cruce comunicandu-ne taria Lui de a suporta si noi greutatile si ispitele, ne face si fiinta noastra tare pentru ca o face buna.

ˇ        Ispita ca o samanta a raului este primita de om prin cedarea lui, prin faptul ca nu lupta ca sa nu se semene ea in el. Omul primeste ispita printr-un act de slabiciune, este o cedare in fata falsei argumentari.

ˇ        Ingerii rai - demonii, pot face rau oamenilor prin distrugerile de produse in natura deoarece exista posibilitatea de lucrare tainica a spiritului asupra naturii.
Citeste mai mult »

Despre mandrie

ˇ        Cei ce cladesc peste pietre caramizi sunt cei ce la inceput au inaltat cladirea virtutilor fara supunere si pentru ca sunt necercati in nevointele smerite ale supunerii, au fost biruiti si cladirea li s-a micsorat slabindu-se. Cei ce au inaltat stalpi sunt cei ce de la inceput intra in viata singuratica, de aceea, fiind fara temelie sunt biruiti. Iar cei ce merg pe jos sunt cei ce inaintand pe incetul pe drumul lipsit de mandrie al supunerii, se fac de nebiruit ca unii ce au experienta razboaielor.
Citeste mai mult »

Smerenia, defaimarea de sine - mandria

ˇ         Ingrijeste-te sa agonisesti multa cugetare smerita si barbatie, si ”rautatea lor nu se va atinge de sufletul tau si biciul nu se va apropia de cortul tau, ca ingerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca pe tine”, iar acestia vor izgoni de la tine toata lucrarea potrivnica. (Evagrie Ponticul) 45
Citeste mai mult »