ˇ Aducerea aminte de Dumnezeu face sa se nasca in inima osteneala si durerea pentru cinstirea lui; si tot cel ce uita de Dumnezeu cauta placerea si fuge de durere. (Marcu Ascetul)13

ˇ Nimeni nu poate sa iubeasca pe Dumnezeu din toata inima, daca nu se va teme de El mai intai intru simtirea inimii. Caci numai curatindu-se si inmuindu-se sufletul prin inraurirea temerii, vine la dragoste lucratoare. Dar nu va veni cineva la temerea de Dumnezeu in chipul aratat, daca nu va parasi toate grijile lumesti. Caci numai cand ajunge mintea la liniste multa si la negrija, o stramtoreaza frica de Dumnezeu, curatind-o intru simtire multa de toata grosimea pamanteasca, ca astfel sa o aduca la marea dragoste a bunatatii lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)13

Frica Gheenei si dragostea Imparatiei dau puterea de a rabda necazurile. Iar aceasta nu vine de la noi insine, ci de la Cel ce cunoaste gandurile noastre. (Marcu Ascetul)16

Frica Gheenei si dragostea Imparatiei dau puterea de a rabda necazurile. Iar aceasta nu vine de la noi insine, ci de la Cel ce cunoaste gandurile noastre. (Marcu Ascetul)17

Rugandu-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna inainte ale sale, ci misca-te pe tine spre gandul infatisarii tale la judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)19

ˇ         Cei ce au castigat dragostea desavarsita fata de Dumnezeu si si-au inaltat aripile sufletului prin virtuti se rapesc in nori si la judecata nu vin, cum zice Apostolul. Iar cei ce n-au castigat cu totul desavarsirea, ci au pacate si ispravi bune laolalta, vin la locul judecatii si acolo, fiind oarecum arsi prin cercetarea faptelor bune si rele, daca va ingreuia cumpana celor bune se vor izbavi de munci. (Diadoh al Foticeii)19